Asociația RYMA

V-o prezentăm astăzi pe Cristina Lidia, arhitect restaurator, președinta Asociației RYMA și omul care, de mai bine de 10 ani, încearcă să redea viață unor locuri și comunități care păreau pierdute.

Activitatea ei se află la granița dintre patrimoniu, cultură și comunitate, iar tot ceea ce creează are legătură cu ideea de spații vii, autentice și pline de sens.

În Cetatea Alba Iulia coordonează spațiile RYMA, unde organizează concerte, festivaluri, evenimente culturale și proiecte dedicate comunității. Însă una dintre cele mai importante părți ale parcursului ei este legată de satul Corna, din Roșia Montană — satul bunicilor săi.

Corna este unul dintre satele afectate profund de proiectul minier care urma să transforme valea într-un iaz de decantare cu cianuri. Din peste 300 de familii au mai rămas astăzi doar câteva zeci, iar mare parte din sat a fost demolată.

În acest context, Cristina a ales să nu lase locul să dispară în uitare și a demarat proiectul „Împreună dăm viață satului Corna”.

Începând din 2014, prin Asociația RYMA și cu sprijinul Ordinului Arhitecților din România, a coordonat la Corna mai multe tabere de restaurare cu studenți la arhitectură, având ca scop readucerea satului la viață și reconectarea oamenilor cu patrimoniul și memoria locului.

Au fost restaurate: casa bunicii sale, Căminul Cultural din Corna, fosta grădiniță a satului, iar ulterior a fost refăcut podul grădiniței și amenajat un dormitor pentru participanții la tabere.

Din toate aceste experiențe s-a născut proiectul dedicat casei bunicii:
Fuior – loc de tras sufletul
Fuior este o casă tradițională din Corna, transformată într-un spațiu deschis oamenilor care caută liniște, autenticitate, creație și întâlniri cu sens. Un loc pentru retreat-uri, ateliere, tabere, seri de povești, scriere creativă, muzică sau pur și simplu pentru odihnă sufletească.

Numele „Fuior” vine de la obiectul tradițional folosit la torsul lânii — simbol feminin al răbdării, al continuității și al firului care leagă generațiile între ele.

Casa poartă mai departe energia bunicii care a trăit aici: femeie puternică, miner, legată de pământ și de munte, care abia la bătrânețe și-a făcut timp pentru cusut, romanțe și povești.
Astăzi, prin acest proiect, firul poveștii ei continuă.

Pentru Cristina, restaurarea nu înseamnă doar salvarea unor clădiri, ci și salvarea memoriei, a comunităților și a emoțiilor care dau viață unui loc.