Șura sub stele

V-o prezentăm pe Cosmina Mariș, inițiatoarea proiectului „Șura sub Stele” – Dor & Paie · Sub stelele Apusenilor, un loc care a fost acolo în copilăria ei și de care îi este dor. Iubirea pentru munte și viața simplă de altădată este însă în sufletul ei.

Cosmina ne spune că există un loc în Munții Apuseni unde timpul nu s-a grăbit niciodată.

O șură mică, acoperită cu paie, veche de peste o sută de ani, așezată pe un deal din Alunei, în Mogoș, lângă pădure. Nu are utilități, nu are garduri și nici construcții în jur. Doar liniște, vânt și miros de iarbă cosită.

Pentru mulți ar fi doar o șură bătrână.

Pentru Cosmina este copilăria.

Când era mică, mergea cu mâncare pentru tata Niculae, bunicul ei. Pleca la cosit înainte să răsară soarele, iar Mama Bună pregătea merindele cu grijă. Drumul până la șură, mesele simple și odihna în răcoarea lemnului au rămas adânc întipărite în sufletul ei.

Ține minte umbra de acolo care îi apăra de arșița verii și liniștea aceea care te făcea să simți că ești în siguranță. Șura parcă îi păzea. Pădurea îi ținea aproape.

Acolo a învățat, fără să știe, ce înseamnă grija pentru oameni, respectul pentru natură și bucuria lucrurilor simple.

Anii au trecut, iar locul a rămas. Tăcut. Așteptând să reînvie. Cosmina a simțit că nu poate să îl lase să devină doar o amintire.

Împreună cu energia acestui grup de femei – s-a animat visul „Șura sub Stele” și a luat o formă vie! Acum, este mai mult decât o idee, este acțiune. Sura nu este privită ca o afacere doar, ci ca o continuare a unei povești de familie.

Un spațiu mic, în mijlocul naturii, unde oamenii să poată încetini, să respire și să simtă din nou bucuria lucrurilor simple. Un loc în care pot scrie file noi sau pot să-și amintească povești.

Cosmina își dorește ca oamenii care ajung acolo să trăiască măcar puțin din ceea ce a simțit ea copil fiind. Să vină familii care să stea pe pături în iarbă, la picnicuri simple. Să doarmă sub cerul plin de stele. Să gătească împreună balmoș și mâncăruri din Mogoș, așa cum se făceau odinioară. Să aprindă focul seara și să spună povești. Să existe cununii mici, intime, unde natura este decorul principal și un loc unde copiii văd cum arată viața adevărată de la munte.

Nu vrea să schimbe locul. Vrea doar să îl lase să vorbească din nou.

Proiectul va fi construit în familie, pas cu pas, cu muncă, răbdare și mult dor de Apuseni.

Satul românesc nu trebuie reinventat. Trebuie doar ascultat.

Șurile acestea vechi fac parte din patrimoniul vernacular al Apusenilor și păstrează urmele unei lumi simple, construite în conexiune cu pământul, oamenii și ritmul naturii.

Prin acest proiect, își dorește ca șura să fie din nou plină de viață, oameni și povești.